Sâmbătă am avut parte de un moment extraordinar. Și nu din prisma faptului că am avut ocazia să mă bucur de încă un meci de rugby, să ma bucur de o vreme extraordinară ci pentru ca am intrat într-un templu.Nu al rugby-ului 100% însă un templu care a făcut casă bună cu rugby-ul clujean. Și asta nu poate decât să ne  bucure, să apreciem și să creem de ce nu un precedent.

Asa poate lua exemplu municipalitatea în cazul stadionului ‘Dan Păltinisanu’. Poate se va ajunge la concluzia că a fost o greșeală că nu au lăsat campionii sa joace pe acel stadion.

Știu, acestea sunt vise și cel mai probabil s-a trecut din secunda doi peste tentativa rugby-ului de a juca pe acel stadion. Dar Cluj Arena nu a uitat. Și-a lăsat sportul județean și publicul  să se bucure de acea creație. Pentru că acel stadion nu a fost construit doar de frumusețe ci pentru a organiza evenimente, meciuri și pentru a crea confort publicului iubitor de sport. 

Despre gazon, acesta  rezistat în stare perfectă în pofida vorbelor aruncate de anumiți experți care vedeau pagube sub crampoanele de “18 mm” ale jucătorilor de rugby. Nu suntem munți, bizoni sau alte sinonime. Suntem jucători de rugby și atât! 

Pregătiți?

Noi simțim și suntem nerăbdători de o nouă aventură cu mai multă dorință de a depăși performanța unui sezon trecut foarte încărcat de pasiune, reușite, faze excepționale și mai ales ceea ce contează, de rezultat. 

Nu am fost performanți pană la capăt, nu a fost scris eventul la final, nu a putut fi șoptit, nu a putut fi  strigat din răsputeri sau citit pe buzele atâtor suporteri pătimași: performanța absolută.

Acesta este golul rămas sau oful din sufletele noastre și ale suporterilor noștri dragi. Pentru ei vom fi pregătiți începând de maine, pentru noi și orgoliul cel avem a-l păstra și ambiția uriașă pentru un nou sezon uriaș. 

Cupa și Campionatul!  Sunteți pregătiți să înțeleg?  Vă așteptăm la stadion la fiecare meci de acasă și în fata televizorului la meciurile din deplasare. Pentru un nou război în care vrem să triumfăm, să fim campionii voștri, campionii României! Hai Timișoara! 

Hai să mă alătur miilor de nemulțumiți ai serviciilor de telefonie mobilă și de asemenea multor blogări care expun aceste probleme. Știu că suntem mulți și poate este și vina noastră din cauza lipsei de vigilență, dar chiar și așa suntem pândiți la fiecare pas pentru fiecare leuț,. De aceea mai tragem un semnal, o postare și câțiva neatenți poate mai deschid ochii iar acesta este un câștig.

Hai să încep cu mica poveste. Totul a pornit de la expirarea abonamentului de date ORANGE. O adevărată aventură atunci când abonamentul îți expiră. Și prin aceleași chinuri trec de ani buni fiind un client fidel al lor. De ce aventură? Urmează cererile de prelungire sau închidere a abonamentului, programare pentru a intra în legătură cu un consultant special antrenat să te convingă să rămâi la același operator, statul cu ochii și urechile pe telefon în intervalul stabilit . Iar pentru mine chiar e dificil fiind angrenat într-un program încărcat de antrenamente, ședințe și alte activități specifice. Iar fiecare apel pierdut prelungește agonia și procesul scris mai sus se poate repeta.

De la ce se anunța un proces normal ”agonia” mea s-a prelungit 4 luni. 4 luni în care am fost nevoit sa plătesc servicii de care nu aveam nevoie . Și totul din excesul de zel al unui ”antrenat” care a crezut că va avea putere de convingere și a hotărât cum a crezut el de cuviință. Au avut loc 3 discuții care nu au dus la rezolvarea cazului meu. Prima problemă apare aici. Timpul trecea și o altă convorbire nu mai avea loc. Iau iar inițiativa, sun pentru a repeta procesul dar stupoarea: aflu că am abonament prelungit până în ianuarie 2014 . Și asta după prima convorbire în care tot ”antrenatul” (numele îmi scapă) m-a rugat să mai revină cu alt telefon poate mă răzgândesc.

Problema mea s-a rezolvat după ce am făcut o cerere pentru cercetarea cazului meu. Au rezolvat totuși problema, lucru care nu ma așteptam, dar nu putea fi totul atât de simplu: iar programarea, iar așteptarea telefonului. Au putut sa-mi ofere o reduce de 30 de euro la un Ipad dacă doresc. O bătaie de joc cei 30 de euro pentru un produs și așa umflat la preț față de prețul original, plus abonament pe 2 ani.

Și mă apropii de final. Refuzând politicos, surpriză. Telefonul a fost la câteva zile după facturare iar politica firmei este că trebuie să aștepți alte 30 de zile calendaristice după facturare pentru orice modificare în contract. Alți bani care intră în cont pentru un serviciu care nu îmi era de folos de 4 luni.

Concluzia este că trebuie să fii hotărât, să specifici doleanțele clar și cu o lună înainte de expirarea abonamentului (poate chiar 2 luni )

Mi-a fost greu să scriu pentru că am avut toți o urmă de tristețe în suflet după finala CEN-ului 2013. Să fi aproape de performanța propusă la începutul călătoriei și un egal să spulbere tot…
Putem spune diferite motive iar cel mai plauzibil ar fi faptul că am terminat neînvinși această campanie de calificare. Calificarea pentru mondialul englezesc de rugby 2015.

Ca să trec în revistă criteriul de calificare, acesta constă în terminarea pe primul sau al doilea loc în turneul celor 6 națiuni B după disputarea meciurilor tur-retur. Acest fapt duce la calificarea directă în grupele mondialului iar portița de salvare se cheamă locul 3. Acest loc 3 duce în recalificări.

După această trecere voi explica și de unde această dezamăgire: pentru că sunt mulți care nu au crezut. Iar tristețea a fost clasamentul final. Egalitate de puncte în clasament și punctele marcare de georgieni în meciul cu Spania au fost fatale pentru noi. Criteriului de departajare final a permis echipei cu mai multe puncte marcate să preia clasamentul. Fără titlu, fără cupa pusă în joc la meciurile dintre România și Georgia “Antim Iverianul” și cu o Rusia care ne urmărește de aproape. Destul de multe necazuri au produs totuși un egal nicidecum o înfrângere.

Dar ce nu știu multi este că această dezamăgire a creat o echipă. O echipă a cărei valoare este șlefuită în continuare. Care a produs rezultate și care cu siguranță nu-și propune să se oprească aici. Pentru că suntem cu un pas mai aproape de mondial după această ediție. Și pentru că nu contează pe cine ai în față ci mai presus de toate pe cine ai alături!

Mereu sau într-o mare măsură suntem puși în ipostaza de a alege. Nu ar fi un lucru rău dacă nu am fi pusi totuși să alegem compromisul.

M-am găsit să scriu în timpul zborului meu spre București. Eu, un tip înnebunit după tehnologie am avut coleg de zbor un domn cu o tableta pc. Așa cum coțofana este înnebunită după lucruri sclipitoare…Stai puțin chiar este adevarat acest mit?! … Oricum ideea era, eu cel  pasionat de tehnologie nu am putut a mă abține și am aruncat din când în când priviri asupra obiectului. 

O tableta pc lenovo x220 cu windows 8 la bord. Știu din toate recenziile că windows-ul 8 nu este cel mai reușit și așa mai departe însă colegul de zbor lucra de zor. Acest lucru mă duce la concluzia că cel mai bun lucru este să testezi pesonal orice lucru și să clasifici personal dacă ți se potriveste sau nu.

Dar ajung la titlul meu. Compromisul. Și anume fiabilitate performată estetic. Pot toate întruni acest lucru? Tableta clar nu era veche însă avea defecte vizibile. Stratul protector era dezlipit în câteva locuri,  prezenta bule de aer în alte părți iar display-ul avea urme ale tastaturii.

Personal, consider că acestea sunt detalii estetice care nu ar trebuie să apară atunci când plătești pentru un produs și mai ales ca nu costă tocmai puțin.

Am ajuns la concluzia că în goana după performanță unii producători uită de detalii sau mai există și partea opusă a producatorilor, cei ce trec testul calității dar li se aplică mănușă zicala “afară vopsit gardul înăuntru leopradul”.

Voi ce părere aveți?

Nici bine nu s-a învechit ca să spun asa, postarea mea despre baza din Portugalia că astăzi mi-a fost dat să văd confirmarea comparației mele. Dacă la portughezi cineva abia aștepta să repare gazonul sau să curețe totul, la noi cineva așteaptă să strice.

De ce? Cu un scop probabil. Sau pentru că prin sport nu vei dormi atât de repede pe “grămezi de galbeni” . La noi nu există răbdarea necesară și credința că vom reuși dacă facem lucrurile asa cum trebuie.

Bun … am început așa pentru că astăzi mi-a fost dat să văd și să nu cred că și ceva legat de fotbal uneori devine nesemnificativ și imediat poate dispărea cu istorie cu tot sub mormane de pământ și mizerie.

Este vorba de stadionul UMT din Timisoara . Azi am aflat de un centru de refacere și relaxare în Timisoara. O programare și am purces spre spa-ul acesta. Cum am ajuns am recunoscut locul, memoria mea ducându-mă până în 2005 când Romania învingea Rusia la rugby cu scorul 33-10 pe acel stadion.

Da, acel stadion!  Pentru că am rămas mască atunci când am văzut că în spatele centrului spa terenul a dispărut și mormane de pământ și mizerie au luat locul stadionului. Nu sunt de-al locului dar la o scurta căutare pe google descoperi o bogată istorie legată de acest teren.

Și uite  încă o dovadă că sportul nu mai contează atât de mult în această țară iar acei puțini ‘nebuni’ ce mai cred și se zbat ar trebui ajutați mai mult iar capcanele autorităților ar putea fi mai puține și de bun simt!

Ps: pentru cei interesați de spa, este un loc excelent pentru a petrece câteva ore. Dar dacă cineva și-ar fi dorit, cu siguranță s-ar fi găsit o soluție de a păstra și stadionul și spa-ul.

Îmi pot exprima însa în câteva cuvinte simțirile ce le-am avut atunci când am văzut acel galben în ultimul meci disputat. Știu însă să-l cataloghez ca fiind cel mai urat galben.

Precum se știe (sau dacă nu, voi trece rapid în revistă) în rugby momentele de anti-joc în funcție de gravitate sunt pedepsite de arbitru prin acordarea de cartonaș galben sau rosu. Cel galben reprezinta pedepsirea prin eliminare temporara a jucătorului timp de 10 minute iar cel roșu prin eliminare definitiva imediat ce-l primești iar o comisie de disciplina urmează să judece faptele pentru stabilirea perioadei de suspendare din cadrul activității competiționale.

Am fost la prima ispravă de cartonaș galben în cariera internațională. Un moment greu de digerat atunci când știi că l-ai luat din imaturitate, când știi că echipa suferă și tu ai pus puțină sare pe rană.

Sunt la al 3-lea galben din carieră….din fericire. Zic din fericire pentru că sunt puține abaterile mele de la regulament iar primul  lucrul la care țin atunci când sunt pe teren este disciplina. De data asta mi-a jucat feste din prea multă dorință. Nu am ales metoda potrivită însă zeița fortună a ținut cu mine.

Ma căiesc pentru galben însă nu și pentru agresivitate!  Am câștigat meciul pentru că mi-au fost alături colegii și am jucat pana la fluierul final al arbitrului. Pentru că este o lecție personală pe care o împărtășesc și din care îmi doresc să învățăm a nu repeta sau a forța norocul.