Cu dedicație


Pe parcursul perioadei de recuperare nu a contat doar voința, ambiția sau munca depusă. Oricât de sihastru ai avea sufletul sau cât de ambițios ai fi, iți va fi greu să razbați de unul singur.

Unul din citatele mele favorite spune așa: “Multă lume, oameni puțini”. Alături de acest citat stă la loc de cinste și încrederea ce trebuie să o ai, încredere în acei oameni puțini care prin profesionalism și susținere neîncetată ți-au fost alături. Și de asemenea întotdeauna să ai inima deschisă și încredere că vei reuși și totul nu va fi decât o amintire .

Acestea fiind spuse aș vrea să nominalizez câteva persoane importante în toată această perioadă a recuperării mele, persoane fără de care reabilitarea s-ar fi putut transforma întru-un calvar și timpul ar fi trecut înzecit mai greu.

O voi lua în ordine cronologică și voi începe cu Doctorul Prejbeanu și echipa dânsului. Atât de profesionisti si devotati jobului. Mulțumesc.

Alți medici ce mi-au creat un confort și o recuperare mai rapidă după diferite complicații sunt urmatorii:
Oșean Vasile , medicină sportivă și recuperare. Mulțumesc. Dr Ometa. De asemenea recuperare medicală. Un tip exotic dar foarte valabil. Mulțumesc

Urmatorul capitol la care am întâmpinat mari probleme a fost fizioterapia și preparatorul fizic. Am căutat, am testat si într-un final i-am găsit. Câștigătorii sunt Ovidiu Kurti și Tească Florin. De departe cei mai competenți și mai pătimași. Kinetoterapeul echipei FC Steaua București, respectiv preparatorul fizic al FRR. Aș vorbi mult depre acești baieți și doar la superlativ însă voi spune doar atât: Mulțumesc

Ultimul capitol pe care doresc sa-l enunț este lista scurtă de persoane ce mi-au fost foarte apropiate. Cu un telefon, un sfat și multă susținere: Mihai Lazar, Alexandru Tarus, Gigi Militaru, Eugen Capatana, Catalin Fercu, Andrei Iftode, Eugen Ciuntu, Lucian Lorin, Sergiu Chicos, Grigore Tirli, Octavian Campian, Alexandru Stefanescu, Romulus Puschiaza. Va multumesc

Am spus că e ultima enumerare a gandurilor de bine ce le-o transmit și eu persoanelor enumerate mai sus și nu numai. Dar mai am pe cineva. În toate aceste persoane enumerate mai sus se regasește o singură persoană.O personă care merită toată atenția și dragostea mea,  soția mea Ruxandra. Nu aș fi crezut că e o fire atât de puternică, că mă poate sprijini indiferent că asta însemna să fiu plecat cu lunile de acasă. Mi-a fost si imi este iubită, mama, prietenă. Îți mulțumesc.

Prin aceste experiente trece orice sportiv in recuperare. Cu greutăti, cu reușite, cu zile mai putin faste dar într-un final e atât de important că poți constientiza că această perioadă nu a făcut decât să te întărească.

Multumesc încă o dată tuturor celor care mi-au fost alături.  Persoanele enumarate mai sus au avut cel mai mare impact și au fost cei care și-au petrecut cel mai mult timp alături de mine. Sunt sigur că am omis să menționez pe cineva și îmi cer scuze dar am apreciat fiecare sms, telefon sau întrebare despre cum decurge recuperarea.

Ne vedem curând odată cu începerea noii ediții a Superligii CEC Bank.

Care…Păltinișanu?


Un nou început de an însă aceleasi zvonuri. Nu știu cine le alimentează, dar mai ales nu stiu cine mai crede că este posibil. Rezumatul acestei povești stă în felul următor . Mai în glumă mai în serios zvonuri despre posibilitatea campionilor la rugby să joace pe arena Dan Paltinisanu apar și în acest început de sezon.

Ca o strategie bine pusă la punct, apar persoane ce dezmint într-o maniera foarte elegantă zvonul. Apoi trageri elegante de timp cu scuzele de rigoare și diferite soluții de avarie. Din păcate nu se rezolvă nici o variantă alternativă. Problema nu ar fi terenul pentru că practic și teoretic este casa noastră, dar lipsa unui teren de antrenament este inacceptabilă și nu sunt cuvinte prea dure.

Ne antrenam în noroi bine-merci. Pregătirea fizică este realizată la nivel înalt datorită condițiilor dificile. Antrenamentele tehnico-tactice nu ies tocmai ideal. Noi suntem fericiți după antrenamentele istovitoare pentru că ne pozam si suntem plini de noroi. Doar ochii si dinții se mai văd și facem concursuri de recunoaștere a personajului.
POZA NOROI poza grup noroi

Și la sfarsit vine vorba dulce: lasă, ce nu te omoară te face mai puternic . Uite așa sezonul ‘noroios’ trece, terenul din Ronaț se reface ca prin minune. Apar păpădiile de un galben superb și începe campionatul. Punct și de la capăt cu zvonurile. Capătul însemnând perioada imediată ChallengeCup-ului european.

Am fost răutăcios și am exagerat. Bineînțeles că avem voie pe stadion. Chiar dacă e așa zis oraș fotbalistic am fost primiți cu brațele deschise. Dovezile sunt luate de pe Opinia Timișoarei
rugby-stadion-dan-paltinisanu

Aștept să fiu contrazis :)

Omul din umbra lor


Urmărind de-a lungul anilor si trecând prin mana multor antrenori cei mai de succes au fost cei care trăiau prin sportivi. Cei ce nu ieseau in evidenta decât prin politete si bun simt . Cei ce se retrageau atunci când simteau ca sunt un ghimpe in coastele anumitor persoane ce nu pot lega viata lor de performanta .

Si uite asa in perioada accidentarii mele pe lângă antrenamentele istovitoare mi-am făcut totusi timp de ceva nou. Acel nou se numește Academia Romana de Rugby . Si editie centenara si mânat de curiozitate am răspuns prezent. Cum e sa vezi lucrurile sportive din afara .

Foarte multe noutati , curiozitati ce le-am indeplinit. Dar cel mai important e ca am reusit sa imbunatatesc “bagajul” rugby-stic ce îmi poate deservi in cariera mea de sportiv.

La fel ca trăirile mele avute ,atunci când am urmat cursurile de arbitraj, in aceiași masura am trăit si acum cursurile de antrenor. E o meserie foarte grea iar daca nu te dedici muncii si pasiunii total, nu poti avea sorti de izbândă . Clar va trebui sa pui pasiunea înaintea castigurilor.

Trăirile avute si momentele primelor ore au fost un pic încărcate de emotie. Chiar daca steateam in fata unor pusti de 14-15 ani am avut un tremur in glas . Dar am descoperit ca pot aduce noutati ca lucrurile invatate îmi erau prezentate de fiecare antrenor in parte. Am invatat sa apreciez si sa inmagazinez informatia mai bine si mai aprofundat.

Si faptul ca am reusit sa debutez intr-un joc scoală ca antrenor , cu victorie, e de consemnat . 29.01.2014 . Asa de palmares :) . Pentru ca victoriile vor aduce victorii in orice voi întreprinde.

Din nou printre campioni


Ce frumos sună… A trebuit să treacă o perioadă importantă din viața mea pentru a aprecia cu adevărat anumite sensuri ale titlului meu, o perioadă plină de încercări care au fost menite sa-mi pună credința la încercare, dar mai ales să mă facă mai puternic.
Probabil că v-ați întrebat de ce nu am mai scris: nu am scris pentru că ar fi fost prea dificil. Știu că ar fi fost frumos, de fapt interesant, frumos nefiind nimic în toată povestea mea de la accidentare la operație, recuperare și din nou printre campioni. Pentru mine ar fi fost greu să îmi amintesc mereu cât de departe sunt cu recuperarea, să mă plâng sau să aștept suport, așa că am preferat să mă concentrez la muncă și să mă apropii de momentul când pot scrie că am alergat fără menajamente printre ai mei prieteni. Cu familia RCM-ului timisorean.

Am fost întrebat ce moment a fost mai dificil, cel fizic (de muncă pe nesfârșite cu gândul la revenire) sau momentul psihic. Dacă psihic am știut că pauza e inevitabilă, pe parcursul recuperării fizice mi-am dat seama de strânsa legătură intre cele doua. Mi-a fost greu să-mi văd prietenii muncind în finală iar eu sa fiu neputincios. De asemenea, ratarea unor meciuri de mare factură au constituit un alt moment greu. Dar clar munca fizică a fost mai grea. Totul a început din prima zi după operație și pe săptămână ce trecea devenea mai dificil. Contrar faptului că mai scădeam o săptămână până reveneam în echipă antrenamentele deveneau mai dificile și mai solicitante. Dar știam că nu există decât o cale să revin.

Conștientizezi doar în momentele critice valoarea fiecărei clipe, fiecărei săptămâni departe de gazon, departe de ce-ți face plăcere să faci. Mi-am dat seama de cât de scurtă poate fi o carieră de sportiv, cât de ușor poți ajunge în vârf dar ce viteză poți prinde în pantă. Mi-am dat seama poate mai târziu de anumite lucruri dar știu că le voi corecta. Voi aprecia munca și suportul celor dragi, voi munci mai mult și voi plânge mai puțin.

Campionii Romaniei 2013


Un nou campionat de rugby in 2013 . O noua poveste dar acelasi final. Campioni ai Romaniei. Multe ambitii puse in joc , multa pasiune si rezultatul a fost inevitabil in cel mai fericit mod cu putinta. Campioni nationali 2 ani consecutiv. Sunt multe recorduri ce s-ar putea depasi insa nu acesta e obiectivul nostru. Trebuie sa traim prezentul si sa luam fiecare etapa din viata pas cu pas.

Am avut parte de o finala inedita in compania celor din Baia Mare . Nu am fost prezent in teren si chiar daca suna a cliseu cine face parte din viata sportiva intelege emotia. Emotia si greutatea de a sta pe margine, de a fi tintuit si neputincios . Doua echipe puternice si un final de partida pe masura . Demn de munca depusa intr-un an de zile . Cu emotii cu speranta si cu descatusarea de final.

Campioni din nou . Un titlu ce ne obliga sa perseveram si sa ne scoatem ambitia la suprafata. O zic in ideea in care titlul al doilea il poti obtine din avantul creat de prima performanta. Dar urmatoarea perioada va fi intr-adevar cea care va arata maturitatea sportiva. Putem fi ambitiosi si putem cladi in continuare . Pentru ca ce se intampla o data e posibil sa nu se intample si-a doua oara. Dar ce se intampla de doua ori sigur se va intampla si-a treia oara.

20131011-141925.jpg

În linie dreaptă spre finala 2013


Azi am urmărit și ultimul meci din acest play-off. Un play-off dominat categoric însă cu permisiuni pe final. Cu obiectivul îndeplinit cu 2 etape înainte de finală a apărut o relaxare. Însă sunt pași care nu pot fi catalogați greșiți ci calculați.

Nu aș fi vrut să scriu sau să intru în polemici. Însă e greu să stau și să fiu lovit de acuze îndreptate gratuit spre echipa mea. A culminat o postare a unui susținător din Baia-Mare supărat de victoria Stelei.

Ok , am intrat cu jucători care au evoluat puțin in sezonul acesta. Am pierdut ,dar anul trecut când s-a procedat la fel și Baia – Mare termina play-off-ul en fanfare ,fară să tremure că vor juca în deplasare de ce nu era nimeni supărat?

Între timp lucrurile se asează pe făgaș ,Baia-Mare își câștigă locul prin muncă și ambiție ca orice echipă din campionat. Hai să urmărim desfăsurarea pană la final , să nu aruncăm acuze gratuite. Să fim alături de favoriții noștri in nota dominantă a fair-play-ulu.

Timișoara e munca noastră de un an! Să nu plecăm urechea la vorbe iar de respirat să respirăm în vârf. Aerul de campioni!

Gânduri aproape de voi!


Stau si ma gândesc. Imi vin idei peste idei, gânduri peste gânduri. Dau navala dar nu pot să le aștern pe pagină. Sunt ganduri despre rugby si despre echipa de la Timisoara. Despre meciurile pe care le urmăresc, despre noutățile ce le aud de la echipă, despre antrenamente si viața extraordinară a băieților care știu a lupta până la ultima picatură de energie!
 
Fiecare mușchi îmi vibrează la fiecare fază de pe teren. Îmi e greu când știu că sunt atât de aproape și totuși atât de departe de voi. Dar am învățat că răbdarea e importantă, că zâmbetul nu trebuie să lipsească, iar abnegația și disciplina prin care tratezi greutățile sau provocările de zi cu zi vor avea răsplată!
 
Puterea mea, puterea celor ce au trecut prin focurile accidentărilor și a momentelor de după le-o transmit astazi băieților nostri de la Timișoara, în acest play off infernal.
 
Faceți posibil a se îndeplini fiecare țel propus și mai ales să nu uitați că atunci când picioarele nu mai pot alerga, alergați cu sufletul!
 
Azi e meciul cu Baia Mare, iar eu sunt alaturi de voi!