Gentuta cu ata verde


Am primit un comment care a reusit sa ma scoata din transa in care am intrat in ultima perioada! Cu accidentarile, cu rezultatele personale sau meciul pierdut cu Timisoara sambata! Citeam iar zambetul era cald, sincer si larg pentru ca sunt amintile noastre, lucruri care atunci cand ne adunam nu reusim sa le insiram pe toate!

Am inceput rugby-ul printr-o conjuctura fericita, iar pe parcurs a devenit o poveste incredibila! Vreau doar sa parafrazez cele povestite de prietetenul meu Ginel. Nici eu nu as putea scrie mai frumos😀.

“Abia azi am descoperit si eu ca ai blog .
Scrie si de gentutza cusuta cu ata verde, si ce mancam la camin, de budinca de la desert si de cele 4 cubuletze si un pateu care erau masa de duminica, sa vada lumea ce inseamna sacrificiu..Scrie de verile in care mergeai pe jos de doua ori pe zi de la un capat al orasului la celalalt la antrenament. Si cate ar mai fi de spus..cu controlorii si jandarmii ))). Sunt atat de multe si numai noi care am crescut cu tine de mici stim prin ce ai trecut ca sa ajungi unde ai ajuns acum. Probabil ca atunci cand iti vei pune ghetele in cui, pe la 40 de ani, poate o sa scrii si o carte, si sa nu uiti sa scrii despre gentutza cu ata verde.
Multa bafta”

Promit ca am sa revin cu povestea gentutei cu ata verde.🙂

2 thoughts on “Gentuta cu ata verde

  1. ooo ce ma bucur ca ai blog , in tot deauna mi-ai fost drag si acum cu atat mai bine ca si pot citii tot ce iti trece prin cap.
    Eu nu m-am chinuit asa ca voi pentru ca beneficeam de luxul de a sta acasa dar sincer iti spun ca am empatizat ficare moment cu voi , mi se rupea sufletul cand vedeam atata nepasare din partea ministerului in ceea ce priveste performanta si instruirea viitorilor campioni . Era imposibil sa mananci numai cartofi toata saptamana si in weekend sa dai tot ce poti pe teren , sau sa te duci pe jos la antrenament. Dar sincer au fost timpuri foarte frumoase cu toate greutatile , drumurile cu trenul care mi se pareau o vesnicie si , parizerul sau carnatul de dupa meci care era atat de gustos si nu intelegeam de ce , sincer si acum mai caut acel tip de parizer , dar nu cred ca era de vina producatorul ci faptul ca il mancam cu voi asta il facea sa fie gustos . Ma bucur foarte mult ca am avut ocazia asta😀.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s