O seară teatrală


 Nu sunt un expert intr-ale artelor. Lucrul comun care l-am avut cu artiștii a fost că am dat bacul împreună! Dar lăsând lucrurile în comun, știu să apreciez un lucru frumos realizat. Înainte de plăcerea mea există munca mai mult din pasiune a unor persoane. Și acest lucru se vede. Așa că m-am hotărât să testez scena timisoreană.

   Am reusit să ajung la teatru abia acum, din cauza timpului dar și a pauzei pe care o au actorii între stagiuni. Cum se spune: văzut plăcut testat. Am mers la “Cloaca”, o piesă scrisă de Maria Goos.
Asteptările au fost mari din partea mea pentru că Timisoara este un oraș cultural .

   Încep cu prezentarea locației:  Studio-ul 5 al Teatrului National. Am urcat aproximativ 4 etaje ceea ce m-a făcut să cred că va fi ceva special. Specială a fost intimitatea și faptul că ești aproape de actori. Și din punctul meu de vedere, lucrurile bune aici se opresc . Vreo 60 de spectatori înghesuiți pe scaune. Când am rezervat biletele mi s-a spus că am noroc că sunt ultimele locuri. Dar daca stau sa ma gandesc, daca sunam mai târziu se mai găseau câteva scaune unde sa le înghesuie și se rezolva cererea mea . Sunt un pic critic însă probabil sunt un pic conservator sau nu înteleg toată arta și conceptul. Aș fi preferat o sala mare cu scaune clasice de teatru, nu să stau să mă foiesc pe scaunul acela incomod timp de 2 ore și puțin.

   Dar lăsand la o parte locația, să pornim spre piesă: așteptam rugămintea cu privire la închiderea telefoanelor mobile. Cu diferite ocazii sau pur si simplu ca un spectator, am avut ocazia sa aud o multitudine de formulări ale acestei cereri. Surpriza a fost că nu a rulat această rugăminte . Am zis că avem a face cu un public educat și acesta ar fi motivul însă surpriza a fost neplăcută. Cel putin 4 telefoane au sunat iar alte 3 persoane erau mereu cu ochii pe display-ul telefonului. Dezamăgit. Și nu am stat voit cu ochii pe ei însa eram pe ultimul rând improvizat și era greu să nu observi dacă se petrecea ceva printre cele 60 de persoane prezente.

   Dar să trecem la lucruri serioase, de fapt frumoase. Piesa. O piesă despre prietenie. Despre un grup de prieteni care se reîntâlnesc într-un moment de cotitură al vieții lor. Redare pe scurt a vieților lor, a întâmplărilor ce pun la încercare prietenia de o viață. Piperată chiar și cu o scenă erotică care a dat uitării înclinația sexuală a unui personaj din scenă. Personal mi-a plăcut. Nu doar scena respectivă, toată piesa bineînteles. Pentru că este vorba despre prietenie.

   Ca o paranteză, de același lucru avem și noi nevoie. Acum în pragul celor mai importante meciuri ale campionatului (fazele finale). Încheind paranteza sunt sigur că le-a plăcut și celorlați. De ce? Poate pentru că erau toți în picioare, zâmbeau și aplaudau. Nu erau cu degetele pe tastatură. Pentru că este mai plăcut decât la film. Simți trăirile actorilor acolo pe scenă. Fără tăieri la montaj sau artificii realizate din calculator. 

   Am deja în minte următoarele piese la care voi merge . Voi fi mai atent doar la sala aleasă. Piesele care vor rula se vor ridica la orice pretenție sunt sigur. 

2 thoughts on “O seară teatrală

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s