Urmărind de-a lungul anilor si trecând prin mana multor antrenori cei mai de succes au fost cei care trăiau prin sportivi. Cei ce nu ieseau in evidenta decât prin politete si bun simt . Cei ce se retrageau atunci când simteau ca sunt un ghimpe in coastele anumitor persoane ce nu pot lega viata lor de performanta .

Si uite asa in perioada accidentarii mele pe lângă antrenamentele istovitoare mi-am făcut totusi timp de ceva nou. Acel nou se numește Academia Romana de Rugby . Si editie centenara si mânat de curiozitate am răspuns prezent. Cum e sa vezi lucrurile sportive din afara .

Foarte multe noutati , curiozitati ce le-am indeplinit. Dar cel mai important e ca am reusit sa imbunatatesc “bagajul” rugby-stic ce îmi poate deservi in cariera mea de sportiv.

La fel ca trăirile mele avute ,atunci când am urmat cursurile de arbitraj, in aceiași masura am trăit si acum cursurile de antrenor. E o meserie foarte grea iar daca nu te dedici muncii si pasiunii total, nu poti avea sorti de izbândă . Clar va trebui sa pui pasiunea înaintea castigurilor.

Trăirile avute si momentele primelor ore au fost un pic încărcate de emotie. Chiar daca steateam in fata unor pusti de 14-15 ani am avut un tremur in glas . Dar am descoperit ca pot aduce noutati ca lucrurile invatate îmi erau prezentate de fiecare antrenor in parte. Am invatat sa apreciez si sa inmagazinez informatia mai bine si mai aprofundat.

Si faptul ca am reusit sa debutez intr-un joc scoală ca antrenor , cu victorie, e de consemnat . 29.01.2014 . Asa de palmares 🙂 . Pentru ca victoriile vor aduce victorii in orice voi întreprinde.