Campionul lui mama


Mereu am fost un tip mai discret și lucrurile personale au fost personale. Daca mintea o poți controla, cu sufletul e o altă poveste . Tocmai din acest motiv aș vrea ca această victorie, Cupa României , să o dedic mamei mele. Nu mai este alături fizic de mine, insa spiritual și mental mereu va fi .

Am un respect pentru toți ce mi-au fost alături . Chiar și cei ce nu. Pentru că așa progresam . Când dăm și de greu. Când viața are și alte planuri decât are mintea ta .
De ce mama ? Pe lângă educație și dragostea de nestăvilit ce o are mama pentru puiul ei , mi-am amintit o poveste despre ea. O poveste care acum când stau să privesc în urma mi-a călăuzit pașii spre sportivul care am ajuns . Spre sportivul care sunt astăzi. Spre băiatul ce nu a avut aripile frânte.

Am inceput sportul târziu, însă normal pentru majoritatea rugbystilor. Odată cu admiterea în liceu la 14 ani. Am terminat Liceul Sportiv ‘Nicolae Rotaru’ Constanța. Însă pentru a intra la liceul sportiv, ramura aleasă , trebuie să treci de probă sportivă . Domnul Aurel Radulescu, mentorul și îndrumătorul către acest sport după examenul de capacitate , aceasta fiind de fapt prima probă eliminatorie în a intra la liceu, mi-a oferit câteva sfaturi și o minge de rugby . Nu am avut parte de ea din păcate. O minge de piele albă Oxford. Și mi-a spus să mă joc cu mingea respectivă cât e ziua de lungă. Cum lucrurile mele favorite au tratament special asta însemnând păstrarea cu sfințenie, nu o scoteam afara decât când ieșeam în sat. Să vadă lumea sportivul din sat 🙂 Ei, și efectiv aici am descoperit dragostea nebună pentru acest sport.

Cum ? În plimbarea mea spre centrul comunei m-a văzut un fost rugby-st. Toni Uzum, ce la 40 de ani și 120 de kg avea să îmi demonstreze placajul din față, spate și lateral. Am venit acasă cu umerii însângerați dar cu o sclipire in ochi pe care mama a observat-o.

Aveam să îmi dau seama de acest lucru peste ani, când am început să cochetez cu echipa națională. Într-o vacanță când am venit acasă, mama m-a luat deoparte și mi-a povestit , cum la câteva luni de la lecția de placaj ,cei doi s-au întâlnit la o zi de muncă agricolă și Toni povestindu-i cum băiatul ei, nu va ajunge prea departe în sportul acesta. Nu îmi pot decât imagina puterea dânsei de a se cenzura și a mă încuraja și crede în mine până la capăt.
Dumnezeu să te aibă în grijă. Voi fi mereu campionul tău mamă!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s